di Ivan Marongiu
Dislessia, disgrafia, disortografia, discalculia: sos istorbos ispetzìficos de aprendimentu interessant in Itàlia prus de 180.000 istudiantes (2,1 pro chentu de su totale), cun una forte diferèntzia tra Nord (acanta superant su tres pro chentu) e Sud (0,9 pro chentu).
Medas bias su reconnoschimentu de sos sìntomos tardat, cun cunsighèntzias graes pro sos piseddos: pro esempru, in s’iscola segundària s’istorbu superat su bator pro chentu, a fronte de su 1,6 pro chentu in sa primària. A càusa de su reconnoschimentu tardivu, cun su tempus si còmplicat su rendimentu iscolàsticu de su pipiu o de su pitzocu malàidu de Dsa, carrighende·lu gasi de àteros istorbos emotzionales e cumportamentales, ma fintzas faghende aumentare sos pessamentos de sas famìlias. A dare s’allarme in vista de s’apertura de sas iscolas est sa cooperativa sotziale Squero de Venètzia, in sa prima lìnia pro sa formatzione babbos e insegnantes in su reconnoschimentu de sos gosi mutidos “campanellos de allarme”.
Squero est nàschida in su 2011 e est impinnada in sa promotzione de tzentros de formatzione de recreu e doposcuola in favore de s’integratzione iscolàstica: intervènnere su prima possìbile, sutalìniant sos espertos interessados, est sa cosa prus importante, gasi comente sensibilitzare sa gente subra s’argumentu.
Subra sas persones malàidas de Dsa pesant galu pregiudìtzios e s’arriscu de isulamentu o dificultades de relatzione chi interessant in manera inevitàbile sa famìlia est artu. «Pro nois fàghere dialogare sas famìlias cun su mundu de s’iscola e de sa sanidade est unu traguardu, in s’interessu, primu e ùnicu, de favorire su mègius isvilupu de sos fìgios» ispiegat Gabriella Trevisan, presidente de sa coop Squero. «Dae s’osservatòriu nostru difatis ischimus comente medas bias sas famìlias s’intendant solas e cantu grae potzat èssere su sentimentu de curpa in sos genitores de unu fìgiu cun Dsa».
A pustis de sa lege de su 2010 chi at reconnotu in manera formale sos DSA (Disturbos Ispetzìficos de s’Aprendimentu) sos istudiantes diant dèvere tènnere diritos pretzisos e craros, ma su percursu de reconnoschimentu (e su cunsighente traballu de suportu) a s’ispissu sunt matanosos. «Gasi comente in Vènetu, fintzas in Ligùria e in Emilia Romagna b’at cooperativas chi sunt creende modellos de primore in sa diàgnosi primidia (in unos cantos casos in istruturas acreditadas) e in s’acumpagnamentu de sos pitzocos, chi non sunt lentos o sena gana» ispiegat Loris Cervato, responsàbile de s’àrea sotziale de Legacoop Veneto.
In unu momentu chi su pùblicu addurat a agatare risursas pro individuare su problema, formare sos dotzentes e ofrire istrategias de interventu primidiu, sos assòtzios e sas cooperativas in su territòriu traballant pro agatare solutziones: «Inoghe in Vèneto semus imaginende cun sa cooperativa unu percursu de initziativas pro pònnere in rete sos diferentes sugetos e setores interessados in modu de contribuire, pro su chi at a èssere possìbile, a garantire uguales oportunidade siat de diàgnosi lestra, siat de suportos adeguados a totu sos piseddos e a sas famìlias issoro».
A parte su mundu de su sotziale, chi dae tempus at intertzetadu su problema de sa dislessia, fintzas s’editoria e sos mèdios de comunucatzione sunt ponendesi in rete cun progetos pro ofrire a sos piseddos chi sufrint de custu disturbu suportu e agiudu. Unu de custos progetos est cussu de Alessandro Rocco, cofundatore de su progetu “W la dislessia” e autore, cun Valentina Conte e Paola Saba, de unu libru cun su matessi tìtulu. «Sa dislessia est un’abilidade particulare, comente particulares e ispetzìficas sunt sas dodas chi ognunu de nois tenet. Sos pitzocos las devent iscobèrrere e impreare pro lòmpere a sos obietivos iscolàsticos» sighit Rocco, chi proponet cursos web de agiudu. Su libru si podet agare in lìnia in su situ LibroAid, su portale de s’Assòtziu dislessia pro ordinare sos libros digitales . «Sos testos sunt pdf abertos, modificàbiles cun programas chi los leghent a boghe arta o los faghere diventare mapas e ischedas sintèticas» ispiegat Gabriele Brinchilin. «Tocat a s’assotziare a s’Aid, imbiare sa diàgnosi de Dsa e decrarare s’achistu de una còpia in paperi».
Su libru “W la dislessia” est solu unu de sos agiudos chi sos piseddos chi sunfrint de custu disturbu podent tènnere. Dae pagu est essida una chirca totu milanesa chi indagat subra su collegamentu tra dificultade de iscritura/letura e sa coordinatzione in sos movimentos. Una possìbile solutzione arribbat dae sa mùsica. Osservare sos gestos de sos pòddighes, cando unu pipiu dislèssicu iscriet, podet èssere una crae de atzessu pro cumprèndere ite no andat e comente intervènnere.
Un’àteru progetu pro agiudare sos piseddos dislèssicos est cussu de Potzo.it. Ischimus a beru ite est sa dislessia e ite cheret nàrrere èssere dislessicos? Ite sunt sos istorbos de aprendimentu (DSA), ite signìficant in sa vida de unu pitzocu, cantu est importante a los afrontare in modu adeguadu in iscola, in sa sotziedade, in su traballu e in famìlia, pro evitare chi siat motivu de discriminatzione e esclusione?
Totu sas rispostas s’agatant in sa prataforma potzo.it, acanta sunt disponìbiles 10 videos-intervista a vàrios personàgios de su mundu de s’ispetàculu e de sa cultura chi ant a contare sos istorbos ispetzìficos de s’aprendimentu dae diversas prospetivas. S’idea est semper de AID, Assòtziu Italiana Dislessia, chi dae in prus de 20 annos lutat pro sos deretos de sas persones cun DSA e chi oe rapresentat prus de 18.000 famìlias. «Ocannu sunt colados 11 annos dae sa Lege 170 chi garantit sos pipios cun dislessia e obrigat sos istitutos iscolàsticos a dare a custas persones sos trastos chi tenent bisòngiu. Aid cheret garantire su benèssere de custos pipios cun atziones e suportu fintzas legale», contant sos organizadores AID.
A traessu de sas video-intervistas publicadas in POTZO.IT, sa prataforma partetzipativa e de informatzione pensada dae One Moras Pictures e realizada dae Direct2Brain cun Rai Com, Rai e Rai Tzìnema, «amus a ispiegare ite sunt sos istorbos de aprendiment a chie ancora non los connoschet, ite signìficant in sa vida de unu pitzocu, cantu siat importante a los afrontare in modu adeguadu in iscola, in sa sotziedade, e prus che totu in su traballu, pro evitare cale si siat format de discriminatzione e esclusione», ispiegat AID. Su primu vìdeu cun Francesco Pannofino, testimonial de AID.
Pro serrare allegamus de una chirca fata dae s’Universidade Bicocca e dae s’Istitutu Carlo Besta de Milanu chi at postu in evidèntzia comente sos problemas in sa letura e in s’iscritura dipendent fintzas dae una coordinatzione motòria non perfeta. «Cunfrontende 77 pipios tra sete e 12 annos, dislèssicos e nono, amus bidu chi sos primos tenent dificultades a esecutare secuèntzias flùidas de movimentos cando iscrient» narat Maria Teresa Guastet, de su Dipartimentu de psicologia de sa Bicocca. Mescamente cando sos faeddos sunt longos e cumplicados, mancat sa capatzidade de mantènnere costantes sos tempos de iscritura fintzas de sas sìngulas lìteras, chi de sòlitu s’imparant cun unu pagu de pràtica. Sa chirca cunfirmat chi sa dislessia non dipendet dae anomalias in àreas ispetzializadas de su cherbeddu, ma est un’istorbu chi interessat medas aspetos. «Pro agiuare chie nd’est malàidu podet èssere ùtile un’educatzione ispetzìfica a su ritmu, pro esempru pro mesu de sa mùsica».
Ogni persone dislessica tenet un’istòria de contare. Un’istòria de neurodiversidade, pipios chi imparant in manera diversa, pro imàgines, chi tenent dificultades a automatizare unos cantos protzessos de aprendimentu e espressione: discalculia, disgrafia, disortografia. Sos pitzocos dislèssicos tenent bisòngiu de una tecnologia adeguada chi los potzat agiuare cumpensende sas dificultade issoro. Ma non totu sos insegnantes e non totu sas iscolas resessent a cumprèndere su problema. Pro cussu tocat a sustentare custos piseddos e sas famìlias issoro, in sinergia cun s’iscola e sos insegnantes, pro ite, comente amus naradu, no esistent pipios chi non tenent gana, ma mescamente problemas chi nois non reconnoschimus.
