Imprentas 132 del 15.04.2021 di Ivan Marongiu

Adiosu a s’imbentore de sa musicasseta

S’inventore de sa musicasseta Lou Ottens s’est mortu su 6 de martzu coladu.  A isse totu nois li devimus meda, pro ite gràtzias a su gèniu suo, nos at regaladu sa prima forma de “Hi Fi portàtile” chi at rivolutzionadu sa manera de iscurtare sa mùsica de una generatzione intrea.

A chie no est capitadu de impreare una  pinna bic pro torrare a imboddiare cun meda passèntzia su nastru de sa casseta? A parte custu, fiat fintzas àteros sos incumbenientes minores chi podiant capitare a s’internu de su walkman nostu, opuru in s’autoradio o fintzas in una piastra professionale… Ma mancari  custu, totu sos chi ant bìvidu sos annos ’80 e ’90 no at a pòdere mai acabare de tènnere in su coro sa musicasseta, unu de sos primos imbentos tecnològicos de su mercadu musicale, chi at abertu su caminu a medas àteras innovatziones.

Su mèritu de totu custu est de  Lou Ottens, a s’època capu de s’isvilupu de sos produtos in sa filiale belga de Hasselt, de su colossu tecnologicu Philips, chi in sos annos ’60 at isvilupadu custa tecnologia noa cun su nastru magnèticu, unu nastru meda prus minore de cussu impreadu pro sas bobinas mannas e imbaratzosas, difìtziles de allogare e incomodas meda.

S’imbentu de s’ingenneri olandesu at permìtidu a totus pro sa prima bia de  si pòdere pònnere in butzaca sa mùsica, fintzas un’intreu “long playing”, cosa chi de seguru non fiat  possìbile cun sos discos in vinile, mancari siant esìstidos fintzas sos letores portàtiles e  sas fonovalìgias, chi però fiant  iscòmodos meda.

In prus, est istadu su primu suportu a sa portada de totus in gradu de pòdere èssere duplicadu e custu, in su bene o in su male, at dadu vida a una tzirculatzione manna de sa mùsica mescamente tra sos giòvanos e tra cussos chi non si podiant permìtere un’impiantu Hi Fi caru e imbaratzosu.

S’imbentu de Ottens est istadu una resessida manna in totu su mundu e cando est essidu, su 30 de austu de su ’63 a su Berlin Ràdiu Ispetàculu, sunt istadas bèndidas prus de 100 milliardos de cassetas!

Totu custu  prima de s’imbentu de  CD. Ma fintzas tra sos progetistas de custa tecnologia digitale noa, mancu a lu nàrrere bi fiat semper  Ottens, chi sighiat a persighire s’obietivu suo de ofrire  mùsica in arta calidade ma cun unu formadu prus còmodu, manìbile e su prus portàtile possìbile.

Lodewijk Frederik Ottens (Lou pro sos amigos), classe 1926, at tentu medas incàrrogos durante sa vida sua: ingenneri, manager, ma primu de totu imbentore. Sa carriera sua est istada acapiada semper a s’azienda multinatzionale olandesa fundada in su 1891 a Eindhoven e cun sede legale a Amsterdam.  At cumentzadu a traballare pro primu in sa  fàbrica de Hasselt comente  capu de su dipartimentu de isvilupu de su produtu e fatu fatu est divenidu diretore de su matessi istabilimentu e posca diretore de sa Divisione Àudiu de su màrchiu. Est pròpiu in custu perìodu chi si sunt postas sas bases pro s’imbentu de su CD.

Posca at pigadu sa diretzione fintzas de sa Divisione Vìdeu, in sos annos acanta est istadu introduidu su Video 2000, una tecnologia de riprodutzione vìdeu a nastru chi però at pèrdidu su cunfrontu contra su sistema rivale VHS in sa gherra de sas videocassetas.

In sos ùrtimos annos de sa carriera sua, Ottens est istadu responsàbile de unu progetu chi puntaiat a megiorare sa logìstica industriale de sa Philips. Prima de totu custu, però, su giòvanu Lou si fiat ispassiadu, durante sa segunda gherra mundiale, a fraigare unu ràdiu chi impreaiat pro iscurtare cua·cua sas trasmissiones de Ràdio Oranje (programma radiofònicu de su guvernu olandesu in esìliu). Su ràdiu siat un’antenna diretzionale primitiva progetada pro evitare sas fontes de istorbu tedescas.

A pustis de sa gherra e durante sos istùdios de ingegneria, pro balangiare carchi soddu in prus at traballadu pro tres annos comente disegnadore in una fàbrica de aparitzaduras a rajos X. In pagos faeddos, sa sua est istada una mente geniale e creativa, in cale si siat campu traballaret!

S’idea de sa casseta, comente totu l’amus semper mutida in manera informale, est bènnida a Ottens pro ite fiat infadadu de bìdere in tzirculatzione solu sas bobinas mannas chi andaiat male a las trasportare. A bisu suo tocaiat a imbentare unu modu pro  pònnere sa mùsica in intro de  carchi cosa prus còmoda, in intro de unu suportu pru ligeri e prus manìbile. A s’agabbu Lou nche fiat resèssidu a beru. Custu ogetu, minore ma pretziosu, est fatu in modu simpre e elementare. In sustàntzia est formadu dae una paja de bobinas minores cungiadas in unu cuntenidore de plàstica. Su nastru magnèticu benit letu dae una testina chi cunvertit su signale magnèticu in elètricu e est utilizabile dae ambas sas partes, Ladu A e Ladu B, in sa pròpiu manera de sos discos in vinile.

Ma  respetu a custos ùrtimos sa casseta at ammustradu prus manibilidade e sa possibilidade de immaganazinare prus minutos (fintzas a 60 minutos a ladu cun sas C120) e mescamente fiat unu suportu chi non solu podiat riproduire mùsica, ma podiat fintzas serbire a  registrare, e fintzas a subraiscrìere àteros àudios, mancari cun una calidade prus bàscia.

Pro evitare pròpiu sas subrascrituras fatas a malasciagura, est a nàrrere atzidentales, difatis, sa casseta aiat in sa parte superiore duas limbeddas de plàstica chi una bia bogadas ativaiant su sistema de amparu de sa cancellatzione de su nastru. In su brevetu depositadu dae sa Philips s’ogetu si narat “Compact Cassette” e fintzas si in su matessi perìodu sunt essidos in su mercadu  àteras solutziones portàtiles  comente sa cartutza Stereo-8, no ant tentu sa matessi fortuna de sas cassetas, a su puntu chi a su mancu fintzas a sos annos ’90 (e fintzas a s’arribbu de su cd) sa casseta no at tentu perunu rivale. In prus tocat a non s’ismentigare s’importàntzia chi aiat tentu s’essidas sas cassetas “vìrgines”. Sa bèndida inssoro at creadu unu mercadu mannu a beru, chi  at permìtidu sa difusione de cuntenutos àudiu a livellos mai bidos prima de tando.

Sa cosa bella fiat chi sa casseta podiat cuntènnere cale si siat cuntentu àudio, fintzas non musicale. Su nastru podiat cuntènnere difatis  istòrias pro pipios, cursos professionales, registratziones top secret e gosi sighinde. Chie est istadu giòvanu in sos annos ’80 s’at a ammentare de seguru s’impreu issoro in s’àmbitu de sos videogiogos (sas “Datassette”, est a nàrrere cassetas cun datos informàticos) in particulare cun sos sistemas de sa Commodore (mescamente su C64), chi si serbiat pròpiu de sas cassetas pro “carrigare” sos giogos. In prus fiat una manera perfeta pro isvilupare e favorire sa creatividade de sos piseddos, bidu chi a s’ispissu nche cheriat meda tempus pro su carrigamentu e s’imbentaiat cale si chi siat istentu pro nche colare s’ora.

Tando, devimus torrare gràtzias a Lou Ottens pro custu suportu analògicu ispantosu, chi at acumpangiadu sos momentos prus bellos de sa vida nostra e chi como, bidos sos imbentos noos de sa tecnologia,  abarrat unu bellu ammentu  de sos tempos colados.  Ma sa cosa incredìbile est chi custu suportu, chi at remplasadu su vinile, e chi posca est istadu sostituidu dae sos suportos digitales prus modernos, in sos ùrtimos annos est torradu de moda tra sos colletzionistas, pròpiu comente su vinile etotu. S’annu coladu, solu in Bretagna Manna, sas bèndidas de audiocassetas ant otentu un’aumentu de su 103% respetu a su 2019. Sos albums prus bèndidos in custu suportu sunt istados albums de artistas ‘noos’ comente Chromatica de Lady Gaga, CALM de sos 5 Seconds of Summer, Weird de Yungblud e Notes on a Conditional Form de sos The 1975.

Sa torrada de sa casseta at fintzas favoridu sa nàschida de un’eventu nou dedicadu a issa, est a nàrrere su Cassette Store Day, una die aposta riservada a sa tzelebratzione de su nastru musicale.