Imprentas  di Ivan Marongiu

Sos pipios prenos de impinnos addurant a divenire autònomos

Est su resurtadu de una chirca fata dae sa psicòloga de sa còpia e de sa famìlia Vittoria Maioli Sanese, chi ispiegat pro ite sos pipios prenos de impinnos addurant a divenire autònomos, mentras sos pipios prus lìberos isvilupant sa capatzidade de agatare solutziones.

B’aiat una bia su tempus lìberu. Meries intreos colados a imbentare giogos e costruire mundos immaginàrios e pipios lìberos de si fàghere carrare dae sa fantasia pro prenare sas dies issoro. Una realidade chi oe no est prus de moda, acanta  sos genitores faghent de totu pro prenare sas oras liberas de sos fìgios cun impinnos e atividades de ogna genia. Dae sas disciplinas isportivas a sa mùsica, dae sas limbas istràngias a sos laboratòrios artìsticos. Sos pipios sunt prenos de cosas de fàghere e agatare un’istampu pro si faghere unu giru in su parcu o pro una merenda cun sos amigos divenit a un’impresa belle impossibile.

Ma cales cunsighèntzias at custa abitùdine in sa crèschida e in s’isvilupu de sos pipios? Diversos psicòlogos e chircadores si sunt fatos sa dimanda e bi sunt istados istùdios chi ant batidu a iscobertas interessantes. Sa prus connota est cussa de sa psicòloga Yuko Munakata de s’University of Colorado,  chi in su 2014 at publicadu in sa rivista Frontiers of Psychology sos resurtados de s’indàgine sientìfica sua. Sutaponende 70 pipios de 6 annos a una sèrie de proas cognitivas, s’istudiosa at cumproadu chi cussos prus impinnados in fainas extrascolàstias organizadas dimustraiant un’autonomia esecutiva minore in su persighimentu de obietivos. In pràtica sos pipios prenos de impinnos e, duncas, prus pagu abituados a gestire a sa sola su tempus issoro diant achirire minore autonomia, cun cunsighèntzias graes in s’isvilupu neurale. De custa cosa nd’at allegadu Vittoria Maioli Sanese, psicòloga de sa còpia e de sa famìlia, chi pro prus de 40 annos at ghiadu grupos de riflessione e de formatzione pro genitores, educadores e psicòlogos, faghende unu traballu de chirca subra sa còpia e sa famìlia, dae unu puntu de bista psicològicu, esistentziale, sotziale, culturale e antropològicu. S’esperièntzia longa sua est istada posta pro iscritu in calicuna publicatzione, comente su libru “Ho sete, per piacere. Padre, madre, figli. Un’esperienza in aiuto ai genitori”. (Edizioni Marietti 1820)

Narat sa professoressa: Sos pipios oe ant totu su tempus lìberu impinnadu finas dae minores. Ma chie at generadu custa situatzione? Pro nde cumprèndere sas resones est a si pònnere in sos pannos de sos genitores de oe. Sas fèminas chi detzident de fàghere unu fìgiu a s’ispissu arriscat de pèrdere su traballu. Cando resessent a podereare su traballu devent chircare calicunu pro pompiare sos fìgios. Tando benit naturale chi sa lògica siat cussa de agatare  logos in ue sos pipios potzant istare cando sos genitores sunt traballende. Una ispètzia de “babysiteragiu” allargadu, delegadu a sas sotziedades isportivas, a s’iscola de mùsica e a totu sas vàrias atividades.

Un’ateru motivu de su subracarrigu de impinnos chi sos piseddos devent bajulare est fintzas s’ànsia chi sos fìgios imparent a fàghere prus cosas , a istare e a èssere in unu tzertu modu e segundu unu tzertu ischema. Tando s’apretu divenit cussu de educare sos pipios a fàghere atividades diversas e a imparare vàrias disciplinas, de prenare duncas sos meries issoro. Ma non solu. Sa dèlega chi sos genitores faghent in sos cunfrontos de allenadores, istrutores e totu cussos a sos cales afidant sos fìgios, a bias est fintzas una dèlega protetiva.

Totu custu faghet dannu a sos pipios, comente  cumproant fintzas istùdios sientìficos chi ant averiguadu comente sos pipios tropu impinnados in fainas organizadas resurtant posca prus pagu autonomos. Custu pro ite sos pipios benint “sostituidos” in sos suberoso issoro dae sos mannos. Est a nàrrere b’at semper calicunu chi pensat e organizat totu a su postu issoro. Non sunt prus sos pipios chi depent pensare comente colare su tempus. Est totu giai organizadu. Sas neuroscientzas ant fatu iscobertas ispantosas chi ant postu a notu chi si non si faghet isvilupare su pipiu in unu tzertu modu, su cherbeddu suo si firmat.

Sa timoria prus manna de sos genitores est s’infadu e sa noia. Ma est sa noia chi los giudat a imbentare giogos noos e a èssere ativos cun sa mente e cun sa fantasia. Sa mancàntzia de nòia pròvocat cunsighèntzias sèrias. Non pro ite sos pipios non divenint autònomos, ma, mescamente pro ite impedit a determinadas capatzidades tzerebrales de s’isvilupare in sa manera curreta. Semus alleghende de sa capatzidade de creare, de imbentare, de costruire. Cosas chi si faghent  solu si nemos ti narat su chi depes fàghere.

Ma però b’est fintzas una dimanda contrària. Cantu est importante imbetzes istumulare sos pipios preitzosos e riservados chi no amant praticare isport o àteras fainas? Tocat a nàrrere prima de totu chi unu pipiu non naschet preitzosu, ma podet divenire preitzosu. Imbetzes de chircare rispostas  tècnicas o iscientìficas a  sos problemas, su genitore diat dèpere partire dae isse etotu e cumprèndere si su modu chi est educhende su fìgiu est su prus giustu.

Pro esempru: unu pipiu de bator annos est giai capatzu de pònnere sos pratos in sa mesa,  ma non li benit pedidu de lu fàghere. E non si tratat de fàghere crèschere s’autonomia sua, ma de reconnòschere e de cunfirmare, cun dignidade, sa bellesa de sas capatzidades  suas. Cando deo, mama o babbu, bido chi fìgiu meu est capatzu a fàghere carchi cosa, non lu devo firmare, ma lu depo agiudare a  sighire. Est craru chi su fìgiu a unu tzertu puntu at a rispòndere “no, no apo gana”. Ma est pròpiu cussa da bellesa de su raportu cun issu,  sa bellesa de su diàlogu, de s’obbedièntzia e de s’iscurtu.

Tando, sa cosa printzipale no est cussa de  agatare sas solutziones, sos rimèdios e sas curas pro unu fìgiu chi no at gana de fàghere nudda, ma sa cosa importante est de pigare cussentzia de su ruolu genitoriale nostru. Su genitore depet àere sa cussèntzia chisa vida de su fìgiu suo dipendet dae sa vida sua, dae sas detzioniones de su babbu e de  sa mama.  Est a nàrrere chi su genitore cun sos iseberos suos, podet determinare su caratere de unu pipiu e prus che totu su chi at a èssere a mannu. Est naturale chi si unu babbu o una mamma faghent de totu pro tènnere ocupados sos fìgios custos no ant a àere gana e tempus de imbentare pro contu issoro giogos e atividades tipicas de sos pipios. Devimus pretzisare chi prenare su tempus de sos fìgios, iscriende·los a atividades isportivas o a cursos pro imparare a sonare un’istrumentu musicale, no est una cosa negativa. Su malu est cando a sos piseddos non benit donada sa possibilidade de seberare e de prus pagu su tempus de pensare a su chi cherent fàghere.

Pro serrare,  oe medas tzentros de agregatziones sotziale, ludotecas e parcos pro pipios, sena contare sas iscolas de s’infantzia e sos asilos, ant cumpresu s’importantzia de sa noia e pro custu imbetzes de pònnere sos piseddos a fàghere atividades giai organizadas, los lassant lìberos de detzidere comente colare su tempus. In sos “pustiscola” e tzentros de recreu” pro pitzocheddos acanta sutzedet custu, si sunt pòdidos registrare meglioramentos in su cumportamentu de sos piseddos e in sos raportos cun sos àteros cumpangios, ma fintzas unu rendimentu prus bonu in iscola.

In unu sàgiu de su 1930 intituladu “La conquista della felicità”, Bertrand Russell iscriiat: “Una generatzione chi non chessit a tollerare s’infadu e sa noia est una generatzione de òmines minores, sena gana de fàghere e sena perunu impulsu vital . Oe, a prus de 90 annos de distàntzia, una sèrie de istùdios psicològicos paret dare resone a su filòsofu inglesu. Difatis sa noia est istada reconnota dae pediatras e edicadores comente parte integrante de su percursu de crèschida psicofìsica de su pipiu. Duncas, cando bidimus chi fìgiu nostru est annoiendesi, non devimus intervènner, pro ite gosi semus agiudendelu a crèschere.