Imprentas 118 – S’asilu chi imparat a s’apicare in sas matas e a istimare sa natura

RMC - Radio Macomer Centrale
Imprentas 118 - S'asilu chi imparat a s’apicare in sas matas e a istimare sa natura
/

Imprentas 118  di Ivan Marongiu

S’asilu chi imparat a s’apicare in sas matas e a istimare sa natura

“Fortza fortza, depimus andare a s’asilu”. Mama e babbu abrontant sos pipios: giacheta, botas e curre a iscola. A los abetare però non b’at a èssere su sòlitu edifìtziu de tzimentu ma un’iscola in su buscu, un’ispàtziu abertu in ue sos minores ant a pòdere giogare, imparare, cùrrere e pro ite no, s’ant a pòdere fintzas imbrutare. Semus a duos passos dae Bologna, in ue gràtzias a s’initziativa de carchi mama/professionista  amantiosa de s’ambiente est nàschidu s’asilu in su buscu de Pianoro.

S’iscopu de custa iscola ispetziale est de sollitzitare sos pipios a osservare cun atentu su mundu e a fàghere dimandas, a èssere curiosos e ativos. Pro fàghere totu custu, cale ambiente mègius de Mama Natura? Pro custu, sos iscolanos minores de s’iscola in su buscu colant medas oras a s’àera aberta, sighidos dae sas mastras de su buscu. Su raportu educadore-pipiu at a èssere màssimu de 1 a 6, pròpiu pro garantire prus atentzione a ogni pipiu.

“Istare totu sas dies a s’abertu a cuntatu cun sa natura at a dare sa possibilidade de bìvere su ritmu de sas istajones. Gràtzias a su  movimentu benint afòrtiadu siat s’aparatu locomotòriu siat cussu immunitàriu… Ma mescamente, b’at de s’ispassiare!”, ispiegant sas mastras. Ite si faghet in s’asilu in su buscu de Pianoro? Prima de totu si giogat. E fintzas su giogu est lìberu. Su pipiu detzidet ite, cun chie e inue giogare. A nde aere profetu sunt sa  motivatzione e sa curiosidade ma fintzas sas relatziones cun sos cumpàngios,  bidu chi paris cun sos àteros pipios isvilupant ideas noas e imparant a si raportare tra issos.

Non podet de seguru mancare s’educatzione ambientale. Ogni die si contant istòrias e si donant informatziones subra s’ambiente cun su coinvolgimentu de espertos, si faghent fainas a s’àera aberta, garantinde a sos pipios un’esperièntzia de prima manu a cuntatu cun sa Natura. E ite b’at de mègius de una bella letura  rilassante in su buscu? Cada die in s’asilu de Pianoro, sos pipios aberint unu libru illustradu e benit lèghida un’istòria, ambientada in sa natura. Un’iscola chi s’ispirat a sas teorias pedagògicas de Friedrich Fröbel, Maria Montessori, Mauricio e Rebeca Wild e Rudolph Steiner. E custu est un’assàgioìu ebbia. A nos iscoviare  totu sos segretos de custa iscola ispetziale  est Maddalena.

“Deo cun un’àtera mama faeddaìamus dae tempus de sa  gana nostra de pesare sos pipios in mesu a sa natura, fintzas in iscola. In su mentres est capitadu chi amus agatadu unu logu adatu pro un’iscola a s’abertu e duncas nos semus mòvida pro cumprèndere comente si podiat abèrrere. A pustis de prus de un’annu de cursos, osservatziones in àteros asilos, de dimandas e permissos burocràticos, nche l’amus fata.

Ma comente est organizada s’atividade in s’asilu de su buscu?

Su 90% de su tempus est giogu lìberu, cussu tempus autònomu de su cale sos pipios de oe nde ant meda  bisòngiu. S’organizant a solos sos giogos, imbentant situatziones, nche pigant subra de sas matas, faghent fossos,  cantant o si pasant. Fintzas custu est unu diritu issoro e  lis faghet  istare bene. Amus duos momentos fissos (a parte su pràngiu) de cumintzu e congruida  de sa die chi s’acumprint in chirculu, totu paris. Contamus contascias, cantamus, e proponimus giogos e atividades pro sa die sighente. Sunt duos momentos importantes, in ue sos pipios no ant dificultades mannas a istare sèidos a iscurtare sos àteros, pro ite ischint chi in totu su restu de su mangianu s’ant a pòdere mòvere canto disìgiant e sos bisòngios issoro ant a èssere semper iscurtados.

S’imparant medas cosas in custu asilu. Prima de totu a si connòschere e a iscurtare. S’imparat a cùrrere, a rùere e si nde torrare a artziare e a agiudare chie est in dificultade, a afrontare imprevistos, a connòschere sa natura (comente  càmbiat e comente podet èssere meravigiosa ma fintzas difìtzile). Imparant a àere cura de sa bursa issoro e de su chi b’at in intro, a risparmiare abba in s’istiu e a si caentare cun su fogu in ierru…

In su progetu sos mannos ant  solu su ruolu de acumpangiadores; maistru Bosco e maistra Natura imparat giai meda a solos. Dae s’esperièntzia direta naschent sas curiosidades. Sos mannos giughent su compitu difìtzile de rispondere a sas dimandas issoro e de donare solutziones cando serbint. Sunt osservadores atentos, capatzos de si meravigliare e de si cagliare cando tocat, semper a costadu de sos pipios pro los incoragiare e los sustentare, sena intervènnere tropu. Su pipiu at in intro totu sa potentzialidade e sas capatzidade pro valutare, afrontare e superare arriscos e dificultades, a mesura sua.

Ma cales sunt sos vantàgios pro sos pipios, siat suta su profilu educativu siat in sas relatziones?

Faghent esperièntzia direta. Custu est unu de sos medas vantàgios, ma fortzis su prus significativu. Sunt sas rispostas a sas atziones issoro a insegnare, non sunt fòrmulas preconfetzionadas caladas dae s’artu dae sos mannos. S’autoistima issoro creschet meda in unu cuntestu in ue ant sa libertade de esplorare e de interpretare. Abarrende in foras imparant a si relatare cun su mundu e cun sos àteros. Su raportu chi s’instàurat cun su grupu est forte a beru, bivende esperièntzias lìberas ogna die paris. Nos praghet a lu mutire su mundu minore nostru

Sos genitores bident sos pipios chi si trasformant. Los bident cuntentos e echilibrados comente non sunt mai istados. Pro issos s’organizatzione logìstica in famìlia non semper est simpre pro  more de su traballu e de sos cumandos de domo, ma fintzas a como sunt totu bregiosos e cuntentos meda de su sèberu fatu.

Pro ite unu genitore diat dèpere seberare un’asilu in su buscu imbetzes de un’iscola “traditzionale”?

Unu genitore sèberat s’asilu in su buscu pro ite cheret chi fìgiu suo reconnoscat e respetet sos àrbores, potzat istare corcadu in unu pradu canto cheret e  non siat obrigadu a imparare cosas chi non li praghent o  non l’interessant, chi papet cosas chi podent andare bene pro issu, preparadas cun amore. Sèberant su buscu pro ite abarrant a s’àera aberta e duncas s’ammalaidant de mancu. Lu sèberant pro medas motivos, ma mescamente pro ite sunt cuntentos.

Pro serrare contamus un’aneddoto. Amus risu meda (a  sa cua)  de unu fatu. Duos pipios fiant gioghende cun una corcoriga. Unu, pro isbàlliu at pitzigadu sa conca de s’amigu, chi at cumentzadu a prànghere. S’àteru pipiu tando, apensamentadu, l’at pedidu iscusa, e pro li dimustrare chi li dispraghiat s’at tiradu issu puru unu corfu a cherbeddos. Però at iscutu tropu forte e at cumintzadu a prànghere fintzas issu… Tando s’amigu s’est postu a riere e paris si sunt trancuillizados e ant sighidu a giogare paris. Totu custu sena chi sos mannos esserent interbennidos. Ant fatu totu issos.

Sunt interessantes meda sos episòdios de collaborazione: pro iscostiare una pedra grae, pro agatare unu modu eficatze de brincare unu ritzolu de abba,  pro abèrrere sa bussa. Una cosa chi semus notende meda in custu primu perìodu de fainas est s’iscoberta de sos pròpios lìmites. Unu pipiu in particulare, arribbat dae unu cuntestu meda tzitadinu, no at mai àpidu modu de giogare a s’àrea aberta comente sos ateros, duncas si ponet meda a sa proa. Sas primas dies no ischiat pròpiu comente si deviat mòere in su cuntestu naturale. A fortza de provare e de isballiare a sa fine at rinuntziadu, decrarende de èssere galu tropu minore. A solu però, cun su tempus, at agatadu sas capatzidades pro chessire in sas impresas suas. Immoe nche pigat subra sas matas, brincat su riu, faghet fossos e sartat comente unu grillu,  càrrigu de autoistima e felitzidade.

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *