Imprentas 270 – Sos italianos aiant naradu nono a sa privatizatzione de s’abba

Imprentas
Imprentas
Imprentas 270 - Sos italianos aiant naradu nono a sa privatizatzione de s'abba
/

di Ivan Marongiu

10 annos a oe sos italianos aiant naradu nono a sa privatizatzione de s’abba, ma sunt istados traitos

Deghe annos a oe, su 12 e 13 de làmpadas 2011, si fiat votadu su referendum pro sa proposta de abrogu partziale de sa norma in matèria ambientale chi istabiliat sa modalidade de afidamentu e gestione de sos servìtzios pùblicos e sa determinatzione de sa tarifa pro s’erogatzione de s’abba. S’obietivu de sos promotores de sa consultatzione fiat sa de impedire chi sa gestione de sas risursas ìdricas esseret afidada a aziendas privadas, colende imbetzes a unu modellu totu pùblicu, cun tarifas de erogatzione de su servìtziu prus giustas pro totus, impedende a sos privados de ispeculare subra custu bene fundamentale. A pagas deie dae sa consultatzione, sos movimentos de su forum Acqua Bene Comune aiant promòvidu una campagna de mobilitatzione populare manna meda, acanta su referendum fiat istadu torradu a batijare “Referendum pro s’abba pùblica” a sutaliniare una forma de resistèntzia contra sa liberalizatzione de sos servìtzios pùblicos essentziales. A pustis de deghe annos, mancari a s’època sa tzitadinàntzia s’esseret espressada pro s’abrogatzione cun ultres su 95% de sos votos a favore, su caràtere pùblicu de unu servìtziu basilare pro sa vida  e duncas pro su benèssere de sa populatzione, no est galu garantidu comente s’ispetat. Sa voluntade de sos tzitadinos italianos no est istada ascurtada.

S’abba est unu de cssos servìtzios chi s’Istadu dat a sa colletividade, garantende·nde s’universalidade, sa continuidade e s’economitzidade, pro satisfàghere sos bisòngios de sos tzitadinos. Custu a su mancu in su paperi: difatis su caràtere pùblicu suo est istadu postu in duda prus de una bia, indipendentemente dae s’èsitu de su referendum. Fintzas in Itàlia sa continuidade de su servìtziu e sa disponibilidade de un’abba currente potàbile, neta e segura non sunt semper garantidas: segundu sos datos Istat, in su 2018 pagu prus de 18 milliones de residentes non fiant collegados a su servìtziu pùblicu de depuratzione, e medas  comunos de su Sud ant dèvidu ratzionare s’abba. E non b’at nemancu seguresa subra s’economitzidade de su servìtziu, sende chi sas tarifas sunt crèschidas, tra su 2014 e su 2018, in mèdia de prus  su 10%, mancari su  servìtziu sigat a presentare problemas cun continos tentativos de privatizatzione, chi diant chèrrere promòvere sos interventos infrastruturales e de mantenidura, ma chi in veridade favorint sas ispeculatziones.

Mancari sa bèndida de sas retes ìdricas siat proibida, difatis, a èssere permìtidu est s’afidamentu de sa gestione a sos privados, comente istabilidu dae su decretu 112/2008 nàschidu pro non rispetare, in manera  legale, sa normativa separende s’abba, chi est pùblica, dae sa gestione sua, chi podet èssere privada. Su referendum de su 2011 miraiat a impedire s’intrada de sos privados in totu su protzessu, ma non pro custu sos tentativos de privatizatzione si sunt firmados. Un’esèmpiu est cussu de s’ex ministra Marianna Madia, chi previdiat s’òbrigu de gestione de sos servìtzios a rete – comente s’abba – tràmite sotziedades pro atziones, torrende a pònnere in tarifa sos profetos pro sos gestores. Sa manovra fiat istada blocada dae sa  Corte Costitutzionale chi b’aiat bidu unu vìtziu de legitimidade a càusa de sa lesione de su printzìpiu de leale collaboratzione tra Istadu e Regiones. In sos annos b’est istada una bera gherra  subra sa rete ìdrica e in gènere subra sos servìtzios pùblicos, chi at dimustradu comente sos resurtados de su referendum de su 2011 non siant tentos in contu.

Calicunu tentativu de ripristinare unu servìtziu pùblicu  b’est istadu, comente  sa proposta de lege – presentada dae sa deputada de su Movimentu 5 Isteddos Federica Daga in su mese martzu 2018 e ancora blocada a sa Càmera – chi diat chèrrere definire su servìtziu pùblicu comente “de interessu generale no econòmicu”, afidende sa gestione a sos comunos, a aziendas ispetziales o a entes de diritu pùblicu, licuidende sos atzionistas privados e finantziende sa mantenidura cun sa fiscalidade generale. Interventos de custu tipu forsis non si diant pòdere fàghere a càusa de sos costos artos, ma in ogni modu est improbàbile chi bèngiant portados a in antis pròpiu durante su guvernu ghiadu dae Mario Draghi chi, cando fiat in sa BCE, aiat indiritzadu a su  presidente de su cussìgiu de tando, Silvio Berlusconi, una lìtera chi naraiat comente esseret netzessària “una prena liberalizatzione de sos servìtzios pùblicos locales […] cun privatizatziones in larga iscala”.

Oe su guvernu nche torrat a proare, ponende a iscusi  in unu programa de istantziamentu de sos fundos – chi diant dèvere rilantzare s’Itàlia afossada dae sa pandemia, un’àteru tentativu de privatizatzione. Sonant duncas inùtiles sos faeddos de su presidente de sa Càmera Roberto Fico  chi in su martzu coladu, in ocasione de sa Die Mundiale de s’Abba, at allegadu de s’importu de s’abba e de comente custa non siat una risursa inesaurìbile e invitaiat a sensibilitzare sa populatzione pro un’impreu prus responsàbile. Custas decraratziones, mancari fundadas, parint a una pigada in giru pro ite cherent iscarrigare sa responsabilidade subra sos tzitadinos

A livellu globale duos milliardos de persones  arriscant de restare sena abba. Unu problema mannu  est costituidu fintzas dae sa crisi climàtica, mescamente in Àfrica, ma puru in sos Istados Unidos e Europa, chi depent fàghere sos contos cun cun perìodos longos de sicagna. Problema chi in Itàlia est agravadu dae sas cunditziones de una rete de distributzione betza e malandada, subra de cale sa sensibilizatzione de sos tzitadinos podet tènnere pagos efetos.

In su mentres, in su nadale coladu s’abba est devènnida una mertze cuotada in sa Bursa de Chicago: unu signale de sa crisi ìdrica chi est divenende semper prus atuale e chi aberit su caminu a  sas ispeculatziones. Sa compravèndita de s’abba, in realidade, esistiat giai prima, ma cun custu, segundu sos espertos, sos prètzios diant pòdere fintzas artziare a livellos non diretamente ligados a sa disponibilidade de custu bene essentziale, cun cunsighèntzias chi minetzant sos deretos umanos. Si tratat de unu signale perigulosu, mescamente in s’istiu chi su problema de sa sicagna si faghet intèndere meda, agravadu dae sa crisi climàtica.

Castiende a sa situatzione de su servìtziu ìdricu, prima e a pustis de su referendum, benit naturale a si dimandare cale siat su cunsideru chi sa classe polìtica at de sos tzitadinos suos e cale est su sentidu de custas consultatziones chi sunt s’ùnicu trastu de democratzia direta, cando sas opiniones issoro non benint ascurtadas – o peus, benint ascurtadas in teoria ma posca non benint rispetadas in sa pràtica.

Posca benit naturale a s’apessamentare fintzas pro cussu chi sa crisi climàtica, cun sas sicagnas suas e sos disastros idrogeològicos suos, semper prus acapiadas a sas crisis sotzio-econòmicas, nos at a riservare. A custu iscenàriu malu tocat rispòndere cun una transitzione ecològica bera, ecuànime, chi garantat a totus s’atzessu a s’abba e a àteros benes essentziales, pròpiu comente aiant giai detzìdidu deghe annos a oe sos tzitadinos italianos.

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *