Imprentas di Ivan Marongiu

Antonio Segni: s’ammentu de su Presidente Matarella in ocasione de su 2 de làmpadas

Su 2 de làmpadas fiat  sa festa de sa Repubblica Italiana. Ocannu no est istada fata sa traditzionale parada militare, ma sunt istadas medas etotu sas initziativas pro mentovare custa data importante pro s’Itàlia e pro sa Sardigna. Difatis non podimus fàghere de mancu de regordare chi sa Sardìgna at dadu a s’istòria de s’Itàlia duos presidentes comene a Antoni Segni e Frantziscu Cossiga. Antoni Segni fiat nàschidu in Tàtari su 2 de freàrgiu de su 1891 e est mortu in Roma su primu de nadale de su 1972. Est istadu su de 4  presidentes de s’istòria de sa Repùbrica. Aiat tentu incàrrigos de importu in su governu Bonomi, in cussu de  Parri, e in su de De Gàsperi e in su de Pella; pro duas bortas fiat istadu presidente de su Consìgiu de sos ministros, in su 1957 e in su 1959. Sa de Segni est istada sa presidèntzia prus curtza a pustis de sa de Enrico De Nicola, chi fiat durada solu 2 annos e mesu, dae s’eletzione su 6 de maju de su 1962 fintzas a sas dimissionis pro motivos de salude su 6 de nadale de su 1964. Pesadu in una famìlia nòbile, Antonio Segni aiat istudiadu in su litzeu iscientìficu Azuni de Tàtari e aiat pigadu sa làurea in Giurisprudèntzia in su 1913. Cando fiat nàschidu su Partidu populare  italianu bi fiat intradu deretu e nde fiat istadu cunsilieri natzionale in su 1923 e in su 1924. Aiat traballadu che dotzente de diritu protzessuale in sas Universidades de Perùgia, Roma, Pavia e Tàtari, in ue fiat istadu puru retore dae su 1946 a su 1951.

A pustis de su fascismu, Segni fiat unu de sos protagonistas prus de importu de sa polìtica italiana, ca fiat istadu unu de sos fundadores de sa Democrazia Cristiana. L’aiant elìgidu puru deputadu de s’Assemblea Costituente. Aiat tentu incàrrigos meda, istitutzionales e guvernativos. Difatis fiat istadu sutasegretàriu de su guvernu Bonomi, in su guvernu Parri e in cussos De Gàsperi, in su guvernu Pella dd’iant nomenadu imbetzes ministru de s’Istrutzione. Fiat istadu pro 2 bias presidente de su consìgiu: sa primu borta a sa ghia de unu guvernu de tzentru (cun DC-PSDI-PLI), dae su 6 de trìulas 1955 a su 15 de màju de su 1957; sa segundu borta, fiat a sa ghia de unu guvernu Dc dae su 15 dae freàrgiu de su 1959 a su 23 de martzu de su 1960, rutu pro neghe de sos sentidos polìticos  de Amintore Fanfani e de su segretàriu democristianu Aldo Moro chi punnàiant a manca e aiant portadu sas fortzas polìticas de dereta a nde leare sa fidùtzia a Segni. Inditadu pròpiu dae Aldo Moro, Antonio Segni l’aiant candidadu pro èssere presidente de sa Repùblica e su 6 de maju de su 1962, a sa de 9 votatziones, cun 443 votos subra 842, nde fiat bessidu binchidore. Sos 2 annos in su Cuirinale fiant istados difìtziles ca bi fiant sos chi pediant riformas sotziales e istruturales, chi no praghiant meda a unu cunservadore comente a Antonio Segni. Su 16 de maju, Fanfani si fiat dimìtdu de su Guvernu, e a pustis de unu tempus de transitzione, in su mese de nadale de su 1963, Aldo Moro aiat pòdidu formare su primu guvernu de tzentru-manca de sa Repùblica Italiana, cun sa partecipatzione de su Psi. A pustis de unu tempus treuladu ma de fundòriu pro sa polìtica italiana, su 7 de austu, a Antonio Segni li fiat calada una guta, si narat durante una briga cun Giuseppe Saragat e Aldo Moro; ma sos protagonistas no ant mai contadu bene ite fiat capitadu. Su 6 de nadale de su matessi annu si fiat dimìtidu, e si fiat mortu in Roma in su 1972.

Sergio Mattarella, durante su discursu suo in ocasione de su 2 de làmpadas,  in unu longu discursu a su Cuirinale,  at allegadu de Segni comente de  un'”òmine forte, elègidu Presidente de sa Repùblica in su mese maju 1962 pro unu mandadu chi, a càusa de una grave e improvisa maladia, fiat istadu interrùmpidu a pustis de pagu prus de duos annos e mesu”.

“Segni aiat aderidu dae giòvanu – iscriet Mattarella – a su Partidu Populare de Luigi Sturzo e, in sos annos sutzessivos, aiat subidu sas cunsighèntzias de sa coerèntzia antifascista sua. Fintzas a sa Liberatzione si fiat dedicadu solu a sos istùdios giurìdicos, ponende in lughe sa calidade manna de intelletuale e de dotzente”.

“De s’Universidade de Tàtari, tzitade nadale sua, fiat istadu retore  chimbe annos – at sighidu a lèghere Mattarella- e fiat abbarradu a presu a su mundu acadèmicu  fintzas a cando sas responsabilidades polìticas no aiant rèndidu custa cosa impraticàbile. Acabbada sa ditadura, aiat intesu forte su dovere de un’impignu personale, sena riservas, in sa naschente democratzia”.

“Aiat partetzipadu a sa fundatzione de sa Democrazia Cristiana, nd’aiat assùmidu ruolu de cumandu in  Sardigna e fiat istadu elègidu deputadu a s’Assemblea Costituente. S’esperièntzia parlamentare aiat signadu a fundu sa personalidade sua, comente  no aiat mancadu de sutaliniare in ocasione de su giuramentu suo comente Capo de s’Istadu”.

Sos incàrrigos suos de guvernu, ammentat su presidente de sa Repùblica, “fiant cumintzados in su 1944 cando fiat istadu mutidu, in su segundu Guvernu espressadu dae su Comitadu de Liberatzione Natzionale e ghiadu dae Ivanoe Bonomi, comente  sutasegretàriu de Istadu. Semper in cuss’àmbitu Segni, divènnidu ministru, aiat espressadu sas dodas suas de riformadore intzisivu e de òmine polìticu sensìbile a sos temas sotziales: sa trasformatzione agrària fiat istada una de sas mannas chistiones  de su pustisgherra italianu”.

“Duas bias Presidente de su Consìgiu – ispiegat Mattarella – fiat istadu fintzas ministru de sos Afares Èsteros, de s’Internu, de sa Difesa e de sa Pùblica Istrutzione. Fiant annos acanta a bellu a bellu pigaiat forma s’atuatzione prena de sos prìntzipios e de sos disponimentos de sa Carta Costitutzionale e fiat istadu semper durante su primu guvernu Segni chi si bi fiat istadu s’insediamentu de sa Corte Costitutzionale.

Cun su guvernu suo s’Itàlia fiat intrada a fàghere parte de sas Natziones Unidas e fiat istada intre sos ses Paisos fundadores de sa Comunidade Econòmica Europea. Su Tratadu difatis  giughet sa firma de Segni: duas pedras miliares destinadas a caraterizare totu sa polìtica èstera de sa Repùblica”.

“Atlantista e europeista cumbintu (fiat istadu su segundu italianu, a pustis de Alcide De Gasperi, a su cale fiat istadu atribuidu su Prèmiu aàrlo Magno di Acuisgrana) – sighit Mattarella – aiat operadu cun cumbinchimentu pro s’apasigamentu e sa resurretzione de s’Europa a pustis de sa gherra mundiale. In ocasione de sa bìsita sua a su campu de cuntzentramentu nazista de Dachau, in su 1963, dae Presidente de sa Repùblica, tzitende su poeta tedescu Novalis, aiat inditadu sa prospetiva de un’Europa comente “ùnica comunidade, sena  fronteras”. Fiat istadu durante sa presidèntzia Sua chi unu Papa – Giuanne XXIII, in pessu onoradu cun su Prèmiu Salti per la Pace – aiat barigadu su limenàrgiu de su Cuirinale, sa prima borta dae sos tempos de s’àidu de Porta Pia, torrende sa bìsita fata dae su Presidente Segni in Vaticanu etotu in sas chidas pretzedentes a pustis de s’abertura de su Cuntzìliu”.

“Aiat esertzitadu semper e finas in fundu sos mandados – at naradu su Capu de s’Istadu – a issu atribuidos dae sa Costitutzione, inaugurende, sa prima borta, sa facultade de indiritzare messàgios presidentziales a su Parlamentu segundu cantu prevìdidu dae s’art. 87. In ocasione de su cumentzu de sa de cuarta legislatura republicana, su presidente Segni aiat retentu difatis signalare s’oportunidade de intervènnere subra sos mecanismos de eletzione e nòmina de sos giùighes costitutzionales, pro more de evitare sos chi definiat ‘incumbenientes’ in sa durada de sos mandados, pro assegurare, imbetzes, una tzerta continuidade in sa cumpositzione de su collègiu”.

“Sa figura e s’òpera de Antonio Segni – at concruidu Mattarella – apartenent a s’istòria republicana, chi lu contat tra sos artèfitzes de sa ricostrutzione e de s’isvilupu de su Paisu”.