Imprentas 106 – S’Insularidade in Costitutzione at a risòlvere is problema de sa Sardigna?

RMC - Radio Macomer Centrale
Imprentas 106 - S’Insularidade in Costitutzione at a risòlvere is problema de sa Sardigna?
/

Imprentas di Ivan Marongiu

S’Insularidade in Costitutzione at a risòlvere is problema de sa Sardigna?

Partinde dae s’osservatzione chi sa Sardigna est un’ ìsula, si diat recuperare sa diferèntzia infrastruturale chi comprumitit s’isvilupu sardu pro mèdiu de su reconnoschimentu in sa Costitutzione italiana de sa cunditzione de insularidade, bogada  dae sa reforma de su Tìtulu V a pustis de sa modìfica  de s’art. 119 de sa Costitutzione. Pro mèdiu de custu reconnoschimentu, tzertificadu  de insularidade, sa polìtica diat tènnere unu trastu in prus  pro fàghere intèndere sa  boghe sua  in totus sas sedes: siat in Itàlia, siat in Europa.

In pagos faeddos semus faeddende de dinare, agiudos, sussìdios, chi sa polìtica sarda diat cherrere pro more de eliminare sa disegualidade naturale chi in sas ìsulas torrat prus dificultosu s’isvilupu econòmicu. A dolu mannu, in sa proposta de Insularidade in Costitutzione  non si cumprendet  comente custos sussidios diant èssere ispesos pro sa comunidade: mancat de su totu cale si siat progetualidade, e si faeddat in manera genèrica de infrastruturas materiales e immateriales. In prus no esistet perunu documentu ufitziale e non b’at nisciunu programma.

Provamus a resonare però subra  sas potentzialidades de sa proposta. Si est beru chi èssere insulares, a paridade de cunditziones, torrat  prus dificultosa sa vida de sas impresas, est puru beru chi sa polìtica sarda  no at mai apidu sa capatzidade e s’initziativa de isfrutare s’insularidade, imbetzes de la bìdere comente unu problema.

Est istranu chi 70 annos de polìticas disastrosas e de milliardos de èuros ispatzados , calicunu polìticu sardu penset chi sa soluztione siat su reconnoschimentu de sa cunditzione de isularidade. Diat tocare duncas a fàghere calicunu cunsideru in mèritu a sas relatziones càusa-efetu tra detzisiones polìticas e ritardu in s’isvilupu econòmicu. Diat bastare s’esèmpiu de sos trasportos aèreos sardos e de sa  “Continuidade territoriale”, pro pònnere in su bancu de sos imputados e cundennare totu sa polìtica sarda, chi no est istada capassa de propònnere solutzione bàlidas, e nimancu de copiare sos modellas ispagnolos e portughesos, chi ant istabilidu prètzios  giustos sighende a pilu e sinnu sos inditos de ‘UE in su respetu de su lìberu mercadu… Pròpiu su  chi non si cheret fàghere in Sardigna e in Itàlia.

Cambiare un’artìculu de sa Costitutzione italiana, pro fàghere torrare a nàschere sa Sardigna, cuende in suta de su tapete medas annos de fallimentos polìticos, resurtat duncas una cosa pagu sèria. Si sas cosas andant male est prus simpre acusare  chi non traballare. Est comente sa sòlita frase  “est curpa de s’èuru”, chi in Sardigna si furriat in “est culpa de s’insularidade”, e su giogu est fatu.

Ma sa domanda est custa. Comente faghent sos polìticos de sas àteras ìsulas de su Mediterràneu a subravìvere, prosperare e agatare  solutziones pro  sos tzitadinos issoro sena s’ausìliu de s’art. 119 de sa Costitutzione italiana? Calicunu a sos sardos si lu diat dèpere ispiegare. Imbetzes sunt giai tres annos chi sa polìtica sarda, a su postu de s’abbaidare a  s’ispigru, est iscarrighende sas responsabilidades de su fallimentu amministrativu suo a sa geografia cuntrària. Comente chi s’èssere un’ ìsula aeret impedidu a Taiwàn, Irlanda, Zelanda Noa, Malta (sos primos esèmpios chi benint in mente, ma bi nd’at àteros pusu) de èssere Istados fortes, indipendentes e prosperosos. Bastat a si leghere s’istòria pro cumprèndere chi est istada propiu un’ ìsula, s’Inghilterra, a dominare su mundu pro sèculos e sèculos.  Opuru, diat bastare  a osservare su PIL pro càpite  sardu (prus artu de cussu de belle totus sas regiones de su Meridione, fintzas de sa Sitzìlia), o sos investimentos in sa  Chirca e s’Isvilupu, pro tapare sa buca a medas.

Ammìtidu e non cuntzèdidu chi su Produtu Internu Lordo fotògrafat su benèssere de sas populatziones, sa Sardigna at unu Pil prus artu respetu a medas regiones avantagiadas dae sa positzione “continentale”; epuru sa Regione Autònoma Sardigna investit solu su 0,27% in Chirca e Isvilupu, contra su 1,28% de sa Campània, su 0,86% de sa Sitzìlia, su 0,71% de sa Pùglia e gasi sighende finas a arribbare a su 4,54% de sa Lombardia, capufila de custa classifica. E nàrrere chi sos Sardos ant giai  dimustradu in passadu chi gràtzias a sa tecnologia e a sos investimentos in chirca e innovazione sunt capatzos de bìnchere  cale si  siat gap geogràficu.

A  riguardu  bastat ammentare s’aventura de “Video on line” de s’imprendidore Nicola Grauso: su primu mannu provider italianu, su tertzu a livellu europeu. In su 1994, in prus,  L’Unione Sarda est istadu su primu cuotidianu europeu a si dotare de unu situ Internèt: segundu in totu su mundu a su New York Times ebbia. Duncas, custa proposta de lege pro s’insularidade in costitutzione paret solu un’atra manera pro pedire sussìdios. Unu modu pro demandare sas responsabilidade nostras a sos àteros.

S’ùnicu modu pro sarvare sa Sardigna, tando, est a fàghere su chi sa classe dirigente non cheret fàghere: furriare sa rota assistenzialista, torrare s’ìsula autonoma e responsàbile, costrìnghere sa classe dirigente sua a fàghere sos contos cun sa realidade, a nche bogare sos sugetos chi non ant sas cumpetèntzias e sunt sena una bisione a longu tèrmine, cunsentire a sas comunidades de si auto-guvernare aplichende in sas zonas depressas una fiscalidade segundu su modellu isvìtzeru, ativende sas potentzialidades econòmicas, favorinde sos investimentos de sos privados, liberende su mercadu de sos trasportos dae su monopòliu de pagas cumpangias,  investinde  in Chirca e Isvilupu, dedichende·si ànima e corpus a segare cale si siat dipendèntzia dae contributos e sussìdios chi benint donados pro non prodùere ebbia.

Est beru chi una natzione continentale dae su puntu de vista de sos collegamentos est prus avantagiada in sos cunfrontos de un’ìsula. Ma custu balet pro su traspostu istradale, non pro cussu marinu. Difatis sa postitzione istratègica de sa Sardigna diat podere essere isfrutada pro atirare sos tràficos cummentziale de totu su Mediterràneu otzidentale. A dolu mannu però, totu ischimus cale est sa situatzione de su portu canale de Casteddu. Sa Sardigna importat belle s’80 pro chentu de sos produtos alimentare pro su fabisòngiu alimentare suo, e nde esportat su 20 pro chentu ebbia. Solu su mercadu alimentare duncas balet unu muntone de dinare. Pro ite non s’investit in s’agroalimentare? Est a beru chi pro ispedire unu produtu foras dae s’isula costat de prus, ma costat fintzas a lu fàghere arribbare. In prus, semper abbarrende in su mercadu alimentare, tocat a narrere chi ogna annu, a parte cust’istade chi est istada cunditzionada dae su Covid, miliones de turistas arribbant in Sardigna pro colare sas bacàntzias in s’isula nostra. Non diat èssere bellu chi in sas mesas de sos villagios sos turistas agatarent produtos sardos? Si diant proponnere a unu pretziu prus cuncurrente in cunfrontu a sos de foras, pro ite diant essere a km Zero.

Duncas, sos fatores chi influint in s’isvilupu sunt medas e non faghet a si firmare solu subra  cussos geogràficos , pro ite est solu unu modu pro acuare sa mancantzia de voluntade polìtica de afrontare sas problematicas reales e de delegare a ateros sas responsabilidades nostras.   S’arresonu de s’insularidade – comente cussu de sas  zonas francas e zonas econòmicas ispetziales – est incoerente pro ite impedit de resonare a inghìriu a sa dipendèntzia nostra dae sos suberos politicos de sos àteros.

Tocat duncas a  riflètere e agire subra sas istitutziones e sas  relatas polìticas e econòmicas. Ponnere su printzìpiu de insularidade in sa Carta fundamentale de sa Repùbblica diat èssere dannosu. Diat èssere comente un’ammissione de èssere inferiores pro natura, de no essere capasso comente regione autonoma de determinare sos seberos economicos nostros. Pro meda tempus sas mentes de sos sardos sunt istadas cunditzionadas dae unu cumplessu de inferioridade e custa proposta de lege paret andare pròpiu in cussa diretzione. Imbetzes de chircare solutziones in leges improbàbiles, diat bastare a lotare pro otènnere vantàgios immediatos dae s’Europa etotu, a esèmpiu comente faghet Malta pro sa continuidade territoriale.

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *