Imprentas di Ivan Marongiu
Sa fatzenda de sos cadditos de Nivola e su ruolu de s’arte in su cuntestu pùblicu tzitadinu
Sos cadditos chi Costantinu Nivola, s’artista de Orane tra sas prus famados de Sardigna, aiat realizadu in su 1964 paris cun Richard Stein pro su parcu Wise Towers no bi sunt prus: sunt istados bogados a pustis de unos cantos traballos chi ant interessadu sa pratzita. Unu fatu birgongiosu pro sa tzitade americana chi no est istada capassa de amparare su progetu pùblicu prus mannu de Nivola in New York. Podet èssere chi sos autores mancu connoscherent su balore de s’òpera e custu forsis est fintzas peus. E si esseret gosi calicuna dimanda tocat a si la fàghere in Sardigna puru.
Sa noa publicada in sa pàgina Facebook de su Museu Nivola de Orane s’est ispainada a sa lestra in sa retza. “Est unu fatu indignu — ant iscritu sos de su museu — pro ite non semus alleghende de s’atzione de vàndalos, ma de unu progetu de ‘rennou’ pùblicu de s’àrea. De s’òpera, ispirada a s’istatuària orientale e a sos cadditos a calapesa (a dondolo) de sos pipios, isciusciada a caladas de màgiu, sunt abarrados sos pees prantados in terra ebbia”.
E a nàrrere chi totu custu est acontèssidu a pustis de sa mustra de su 2020 ‘Nivola. Figure in Field’ fata in sa ‘The Cooper Union’ e a prus pagu de duos meses dae sa pròssima espositzione intitulada ‘Nivola. Sandscapes’ in programma in su ‘Magazzino Italian Art’. “Est istadu un’atu de vandalismu istitutzionale chi non tenet perunu sentidu. Sa ricualificatzione de sas turres, giusta e benebènnida, si diat èssere pòdida fàghere rispetende s’istòria e s’arte. Oe est una die trista pro su museu Nivola, pro sa Sardigna, e pro totu sos amantiosos de s’arte”.
Su Museu de Orane, paris cun sa famìlia de s’artista e sas istitutziones impinnados a promòvere su messàgiu e sa memòria de Nivola, si nche sunt postos in cuntatu cun sos chi ant fatu sos traballos, pro bìere si b’est sa possibilidade de sarbare parte de s’òpera. Oe Massimo Zedda, capu-grupu de sos Progressistas, at pedidu in consìgiu regionale de interpellare su consoladu de New York pro cumprèndere ite fine ant fatu sas istàtuas. Immoe ischimus chi sas isculturas ant torrare in sa pratzita de is Wise Towers, l’at naradu sa diretora de sos traballos a su currispondente de sa Rai in sa tzitade americana. A su chi narat sa responsàbile de su cantieri, duncas, sas istàtuas diant èssere istadas bogadas in modu provisòriu ebbia e diant dèpere torrare intro ocannu acanta fiant prima. Una pariga de cadditos però sunt istados ruinados e tocat a cumprèndere si ant a èssere restaurados e si ant a èssere torrados a collocare gosi comente los aiat postas Nivola.
S’arte pùblica, l’ischimus, est unu tema semper inghiriadu dae sas polèmicas: bantada e apretziada pro sa capatzidade sua de megiorare sa calidade estètica de sos ispàtzios urbanos, de sos cuartieris degradados o pòberos de sas tzitade, a s’ispissu però benit disconnota dae sos residentes, chi non nde cumprendet in prenu su significadu (forsis pro ite nemos si l’at ispiegadu), e medas bias est abbandonada a su degradu o fintzas vandalizada. Unu fatu comente est capitadu cun s’òpera de Nivola in NY, però, nos faghet cumprèndere medas cosas e nos permitit de fàghere unas cantat riflessiones subra s’arte pùblica e sa capatzidade sua de afortiare su sensu de apartenèntzia a sos logos, e fintzas de sollitzitare rispostas emotivas dae banda de sos tzitadinos.
Realizadu in su 1964, su playground pro sas Stephen Wise Towers in s’Upper West Side est una summa de s’arte de Nivola: cumprendet difatis duas isculturas tridimensionales, unu murale grafitu, una funtana, unu muru bi-fatziale isculpidu e sos cadditos in tzimentu. Totu custos elementos non sunt cumpresentes ebbia in s’ispàtziu, ma sunt parte de unu progetu orgànicu, non pro nudda cuntzepidu dae s’artista paris cun s’architetu, Richard Stein.
Si tratat duncas de un’òpera de grandu importu, pro custu cando sos traballos de ricualificatzione de s’àrea promòvidos dae sa New York Public Housing Authority, sos cadditos sunt istados bogados dae su logu issoro, cun un’interventu intzivile, in medas ant protestadu. In New York s’est formadu unu movimentu de opinione in defensa de s’òpera de s’artista, e in Sardigna su Museu Nivola at denuntziadu su fatu ponende sas fotografias de su dannu in Facebook e in Instagram, pesende in deretura unu muntone de chèscias a livellu populare, culturale e istitutzionale.
Si su rapadore Bigg Dogg, crèschidu a s’umbra de sas Stephen Wise Towers acanta a sas isculturas de Nivola, at naradu de tènnere “su coro segadu”, pro ite s’òpera de Nivola est fintzas parte de unu vìdeu de una cantzone famada sua. Ma forsis sa reatzione prus manna est arribbada pròpiu dae s’Europa, acanta medas persones, prus che totu in Itàlia e in Sardigna, chi no ant mai bìdidu de persone cussa òpera, si sunt lametadas in totu sos canales sotziales.
Sa mobilitatzione, comente amus bidu, at otentu giai unu primu resurtadu – est chessida a fàghere abèrrere unu diàlogu tra sa dita responsàbile de sos traballos e sos chi ant ammaniadu sa protesta. S’undada internatzionale de interessu pro sa sorte de sos cadditos nos batit duncas a torrare a cunsiderare su possìbile impatu de s’arte subra s’isfera pùblica.
Sa comunidade de riferimentu de un’interventu comente su de Nivola oe no est solu cussa de sos pesonantes de sas Towers o de sos residentes de su bighinadu: in unu mundu semper prus globalizadu e digitalizadu, sa comunidade divenit trans-natzionale e mòbile, non definida dae unu cuntestu territoriale ma semper modellada dae su flussu de s’informatzione, dae s’emotividade e dae connessiones non lineares. Su fronte, chi bidu dae foras podet pàrrere ùnicu e cumpatu in sa protesta e in s’indignatzione, in veridade est cumpòsitu, mòvidu dae motivatziones diferentes: b’at chie ammirat s’arte de Nivola, chie cheret amparare s’arte e sa cultura in generale, chie si reconnoschet in s’òpera pro motivos identitàrios o rivendicatziones natzionalistas. S’òpera de arte est unu detonadore, mescamente cando si tratat de arte pùblica, campu acanta sos cunsideros estèticos si unint a chistiones de àtera natura, comente cussas sotziales, ideològicas e fintzas econòmicas.
No est sa prima bia chi sas creatziones de Nivola nde pesant reatziones chi andant prus addae de s’estètica: a s’època de s’inchingiamentu de s’òpera, su progetu est istadu acusadu de èssere difìtzile a interpretare, s’iconografia sua est istadu cunsiderada misteriosa e fintzas iscandalosa. A s’època si trataiat de un’opositzione a sas rechestas modernistas e a s’impreu de s’arte cuntemporànea in su cuntestu metropolitanu. Oe s’arresonu est diferente: su puntu no est s’òpera in sese, ma sa funtzione sua in una tzitade protagonista de unu cambiamentu mannu, rugrada dae protzessos de mudaduras estèticas destinadas a nde cambiare sas caraterìsticas suas. Dinàmicas non semper e no in manera netzessària de sinnu negativu, ma chi influint in sa cunservatzione de su passadu.
In totu custu, cale est su ruolu de sas istitutziones in sa fatzenda de sos cadditos de Nivola? Sa primu responsabilidade de sa Fundatzione Nivola est sa tutela de s’òpera, cumprèndida comente progetu cumplessivu de sa cale sos cadditos – realizados pro un’ispàtziu e unu cuntestu sotziale e culturale ispetzìficos- sunt una parte ebbia: pro custu si depet traballare pro difùndere su connoschimentu de s’artista, fàghere mòvere sas comunidades, ma fintzas giùghere a unu diàlogu abertu chi agiudet a agatare solutziones rispetosas de sas diversas rechestas.
Dae sa polìtica podet bènnere unu contributu fundamentale pro isvilupare protzessos diplomàticos e partetzipados chi, cunforma a s’ispìritu internatzionalista de Costantino Nivola, connetant e unant, imbetzes de dividire